Treceți la conținutul principal

Multumeste zilnic pentru ce ai!

In fiecare zi ne trezim și începem sa pregătim pentru activitățile ce urmează, ca și cum ar fi ceva normal. Ne agitam și din dorința de a face cât mai multe și cât mai bine, ne pierdem pur și simplu între trafic, întârzieri, telefoane, diverse sarcini și urgente, iar seara ajungem extenuati, dorindu-ne doar puțina liniște înainte de a adormi. Și facem asta zilnic, doar pentru ca a doua zi sa o luam iarăși de capăt. Deși nu ne simțim chiar ok, continuam și speram ca o sa vina și momentul când o sa ne bucuram mai mult de viata, doar ca nu acum, nu încă. 

Dacă nu decizi ca din clipa asta vrei sa și simți ca trăiești, nu sa fii doar un roboțel care îndeplinește task-uri automat, nu o sa vina niciodată momentul potrivit.

Impovararea pe care o simțim zilnic pe umerii noștri nu vine de la nimeni altcineva decât din mintea noastră, pentru ca asa a fost ea programata sa funcționeze de către factorii externi. Doar noi putem decide sau nu dacă vrem sa luam controlul asupra propriei vieți sau dacă ne lăsăm în continuare duși de val, fiind tot mai încercați și nefericiți. 

Dar cum? Avem nevoie sa facem diverse activități pentru a supraviețui, nu e decizia noastra, nu ne dorim viata asta, dar trebuie, suntem nevoiți. 

Oare chiar asa este? Oare doar acesta este scopul vieții, sa fie un șir lung de repetitii care ne conduce doar către a acumula frustrari și a ne simți nefericiți constant? 

Nu, normal ca nu este adevărat. Toate acestea sunt doar niște scuze pentru a ne complace și a nu face efectiv nimic diferit. De fapt ne și place poziția de victima, ne plângem continuu de cât de greu ne este sau mai mult adoram sa știm ca alții se descurca și mai rău decât noi. 

Dacă judecam tot ce avem, ne spunem noua și celorlalți ca nu ne place ce facem si suntem veșnic nemulțumiți, cam ce am putea sa primim? Dacă gândurile noastre sunt preponderent de aceasta natura negativa, cam ce rezultate ne așteptăm să avem? Vom culege ceea ce am semănat, logic, nu? 

Cum am putea îmbunătății situația în care ne aflam? 

Nici măcar nu este nevoie sa faci schimbări extraordinare și de neconceput. Este nevoie doar de câteva momente de conștientizare. 

Începe prin a realiza cât de multe ai și multumeste pentru ele zilnic. Fii recunoscător 5 minute pe zi pentru ca  respiri, pentru ca te-ai trezit, pentru ca ai o familie, pentru ca ești sănătos, pentru ca poți sa faci o multitudine de acțiuni și mai ales pentru ca sta în puterea ta sa te simți fericit sau nu, ești liber. 

De ce după aceste 5 minute realitatea va părea ușor de suportat? Pentru ca realizând cu adevărat aceste bucurii de care ai parte și simțițind recunoștința profunda pentru ele, o sa ai alta setare mentala, te vei raporta altfel fata de evenimentele zilnice. Dacă în fiecare zi facem o mica schimbare, de un singur grad, în timp vom ajunge sa reușim sa vedem fiecare întâmplare diferit, cum ar fi o binecuvantare, de parca ar fi o minune ca avem ocazia sa o trăim și sa învatam din ea. 

Rezultatul o sa fie de fapt mai mare decât ceea ce putem percepe, cu cât suntem mai recunoscători pentru ceea ce avem, cu atât o sa primim mai multe de la viata. De ce? Pentru ca ni se ridica frecventa la care vibram ca și ființe și pentru ca ne deschidem puțin mai mult către energia absoluta a Universului. Oricât de greu de înghițit ar suna, doar încercați. 🙂

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ideea "Idei simple"

"Idei simple" a pornit fix de la o astfel de idee, de la gândul de a așterne în cuvinte diverse conștientizari la care s-a ajuns în urma evenimentelor, experientelor și al oamenilor întâlniți.  Alegerea scrisului ca modalitate de exprimare are la baza speranța că cititorii vor avea zâmbete sau "aha-uri" și ca ii va ajuta cumva sa se bucure mai mult de darul asta imens de a avea oportunitatea de a trai și de a evolua continuu. Totul capătă sens atunci când, asa cum cu maiestrie a spus Mircea Eliade, înțelegem "(...) ca nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții." Am ales sa schimb contextul  citatului în sens pozitiv pentru ca eu cred cu tărie ca aceasta"intelegere" vine pentru toti, dar la momentul potrivit fiecăruia dintre noi. 

Oamenii se schimba?

O întrebare la care multa vreme m-am încăpățânat sa cred ca răspunsul este "Da", fiind convinsa ca având suportul potrivit de la cei din jur și circumstanțele favorabile este imposibil ca un om sa nu-și îndrepte comportamentul și sa nu renunțe la anumite acțiuni dăunătoare. Au trecut anii și după păreri de specialitate citite sau auzite, am ajuns la concluzia ca indiferent de cât de calitativ este mediul înconjurător și de cât de mult ajutor și sustinere ți se oferă, singurul care poate decide asupra propriilor fapte ești tu însuți.  Degeaba ți se oferta sanse și oportunități de a te corecta și de a încerca sa mergi pe calea cea buna, degeaba petreci ore întregi la terapie sau la cursuri despre o viata împlinită dacă nu ești capabil sa preiei controlul și sa te oprești din acțiunile nocive. Am văzut cazuri de oameni care au avut parte de evolutii incredibile și schimbări radicale, dar și oameni care continua sa trăiască în aceeași suferință interminabila pe care și-o provoacă

Despre comunicare și asertivitate

Comunicarea este un subiect foarte vast și reprezintă un instrument utilizat zilnic de fiecare dintre noi pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți. Problema este ca deși credem că știm să comunicăm, având în minte doar acțiunea de a vorbi, adevărul este că a comunica presupune mult mai mult decât simplul fapt de a emite cuvinte, propoziții și fraze. Ce se află în spatele acestei cortine numita  comunicare? În primul rând suntem noi, fiecare având trăsăturile sale unice si filtrul său personal diferit. Apoi apar gândurile noastre și aici ia naștere diferența dintre ceea ce avem în minte, intenția noastră de a exprima un anumit lucru și ceea ce spunem de fapt. Următorul element este mediul în care se desfășoară discuția și limitele impuse de acesta. La celalat capăt este cel căruia îi transmitem mesajul, cu propria sa viziune, deținând propriile credințe, perceptii și mod de a interpreta. ↪️In plus față de toate acestea, apar elementele nonverbale și paraverbale care au o importanță