A l treilea an deja in care primavara nu mai vine doar cu renasterea naturii si suflete pline de speranta, dar si cu incertitudine si teama. Pentru ca martie este si luna in care Universul a decis sa vin pe lume si dintotdeauna am perceput perioada aceasta ca pe noua sansa si ca pe un prilej de sarbatoare a vietii si a frumosului. Acum parca s-a mai diluat din bucurie si s-a mai evaporat din esenta de entuziasm. Poate odata cu varsta, poate datorita schimbarilor exterioare care ne afecteaza inevitabil, sau poate e doar vorba de constientizari mai profunde si perceperea mai matura a situatiilor de viata. Curios este ca aceasta pedioada de 3 ani de evenimente mai putin placute coincide si cu o evolutie majora in ceea ce priveste dorinta universala de cunoastere, ceea ce ma conduce catre concluzia conform careia oamenii actioneaza spre crestere chiar daca apare un pericol si viitorul apropiat este pus sub semnul intrebarii, sau poate mai ales atunci. De ce?