Acum 10 ani....

Au trecut fix 10 ani de la anul primei mele treziri, daca o pot numi asa.

În 2013 s-au întâmplat multe. 

La 24 de ani am citit prima carte care mi-a schimbat perceptia asupra lumii, cea de care amintesc frecvent - "Puterea Prezentului".

A fost un an de schimbari majore, am avut puterea sa renunt la o relație de 8 ani, am slăbit, m-am reinventat practic. Și totul din suferință, frustrare si neîmplinire, deși atunci nu aveam inteligența emoțională și cunoașterea necesară să le numesc așa. 

În acea vară mi-am luat diseratia (diploma de masterat) în audit financiar, cu 10. Mi-a plăcut mereu să fac lucrări bune, structurate corect și bine documentate. Nu am profesat niciodata pentru că între timp am descoprit care sunt adevăratele mele abilități și nu au neaparat de-a face cu cifrele și verificarile.

În primăvara si vara acelui an am simțit cum e să fii liberă pentru prima dată. Am avut în premieră momente de fericire și acceptare pură, fără motiv, așa pur și simplu.

Printre aceste momente de conștientizare, am cunoscut si 3 luni de agonie si extaz. Un fel legatura dezastruoasa care a avut menirea probabil să mă învețe o lecție de "așa nu", din care am avut intuiția să ies destul de rapid. Atunci mi-am pus prima dată problema că atragem oameni care ne reflectă interiorul și a fost primul semnal de alarmă că am de lucrat la mine. Și am tot lucrat 10 ani, mai acerb în ultimii 4, de dupa 30. Sunt împăcată acum cu ce a foat și sunt recunoscătoare Universului că am ieșit de acolo. 

În ultima lună din vară mi-am întâlnit soțul.  De atunci am trecut împreună prin numeroase încercări ale vieții, de toate felurile și am decis după fiecare provocare ca da, mergem mai departe împreună. Acum avem planuri comune, ne respectăm reciproc și discutăm foarte mult și despre orice. Nu este totul perfect, nici noi și nici relația, însă integrăm și lucrăm la "noi" zi de zi. Evoluăm frumos și în prezent ne este mai bine ca oricând în trecut.

La 24 de ani câștigam mai puțin decat mi-aș fi dorit și eram intr-o cautare perpetuă a unui loc de muncă unde să-mi fie recunoscută valoarea. Acum stiu că la mine era secretul, nu în exterior. Atunci eram victima profesională perfectă. Astăzi prețuiesc valoarea acelor momente și rolul pe care l-au jucat în procesul meu de dezvoltare.

Cam așa au stat lucrurile acum 10 ani. A fost un an complex și plin de învățăminte. Nu regret nimic, știu că am facut tot ce am putut mai bine cu resursele de atunci și sunt mândră de mine.