Împlinire și obiective

Îmi dau voie să mă simt împlinită!

Chiar dacă nu conștientizăm, este posibil ca singure să ne blocăm starea de împlinire.

Stiu că pare ilogic, dar există momente când este adevărat.

De ce am face asta?

Pentru a ne proteja. De teamă că dacă mă simt deja bine în viața mea, ce scop mai am în continuare, către ce mă indrept apoi?

Așa că, este mai simplu pentru mintea noastră să amâne la nesfârșit împlinirea, fiindu-i teamă de autosuficiență și stagnare.

De cele mai multe ori ne spunem:

🧩O să fiu bine când o sa câștig ✖️ suma pe lună
🧩Ma voi simți împlinită după ce mă mut la casă
🧩Totul se va rezolva în ✖️ moment și apoi voi avea mai mult timp

Ceea ce facem de fapt prin acest mod de gandire este să ne amânăm voit mplinirea, pentru cândva în viitor. În plus, o condiționăm și de anumite evenimente.

Este corect să ne dorim mai mult și să avem obiective, dar nu ne putem lega starea de împlinire interioară de ele.

De ce?

Pentru că este posibil să:

➡️ nu reușim să le realizăm fix cum ne-am dorit și să fim dezamagite
➡️să le atingem și cu toate astea să nu simțim implinirea așteptată și să ne dorim tot mai mult
➡️să le atingem cu greu și mult efort, iar la final să constatăm că nu e ok și că nu s-a meritat să investim atâta muncă și timp

Și atunci, putem să petrecem ani întregi lucrând într-un sens pentru a ne simți la final împlinite și ferifite, iar în schimb să avem parte doar de dezamagire.

Ce putem face?

Să înțelegem că dacă nu suntem bine în interior, dacă nu lucrăm în primul rând la noi și nu înțelegem că împlinirea dorită depinde doar de starea noastră și de evoluția personală, nimic din ceea ce vom realiza în exterior, fiind deconectate de la esența noastră, nu e va aduce fericirea sperată.

Pe drumul către succes este necesară, alaturi de determinare și muncă, și bucuria, conectarea, exuberanța, zambetul.

În realitate, dacă suntem complet sincere cu noi și ne întrebăm de ce avem nevoie pentru a fi fericite aici și acum, ne vom da seama că avem nevoie doar de acceptare totala a noastră și de iubire de sine completă.

Acțiunile care pleacă de la o persoană împlinită și împăcată, nu vir face decât să aducă bucurie, să fie orientate către creștere și evoluție continuă și să fie în acord cu menirea persoanei respective în această viață.

Până la urmă împlinirea este un obicei de fiecare zi. Cu cât conștientizăm zilnic câte motive de bucurie avem și cu cât suntem mai bine noi cu noi, cu atât vom reuși să manifestăm și în exterior această stare de fericire, iar lucrurile pe care ni le propinem se vor concretiza, acompaniate de muncă, bineînțeles. 

Flexibilitatea este cheia. Când ne dorim multe, suntem exigente cu noi și ne judecăm, nu vom obține nimic benefic. Singura cale corectă eate să ne dăm voie sa avem flexibilitate în gândire, fiind gata să ajustăm din mers și să ne recadrăm față de orice ar putea apărea. 

Când reușim să vedem în posibilități, având baza de împlinire interioară creată, ne vom permite să greșim și sa încercăm fin nou, fără a sta prea mult în emoții negative. 

În concluzie, obiectivele sunt bune, dar nu avem de ce să ne lăsăm propria fericire în mâna îndeplinirii sau nu a lor.

Să fim împlinite acum, să ne acceptăm și iubim și astfel vom putea să realizăm orice ne propunem și să dăm mai departe din esența noastră unică.