Treceți la conținutul principal

Avem nevoie și de pauza

Poate este prea mult câteodată. Poate ne propunem sa finalizam multe sarcini și din dorința de le face pe toate foarte bine, ajungem sa obosim, sa avem nevoie de o  a bateriilor. 

Nu avem cum sa dam randament 100% non stop, sa respectam programul, sa fim mereu la superlativ intre sport, alimentație sănătoasă, job, responsabilități de toate felurile, presiunea unei performante ridicata, comunicare eficienta, resetare mentala, vindecarea emoțională, obiceiuri zilnice benefice și eventual și ceva activități în plus după munca care să-ți umple sufletul. 

Este firesc sa obosim. Și este foarte normal sa ne oferim șansa de a ne odihni creierul, sufletul, trupul și de a ne da voie sa ne luam un timp pentru noi, un timp doar al nostru, un timp în care sa ne dam libertatea de a trai fără agenda, task-uri, constrângeri de orice fel. 

Este în regula sa nu fim perfecți, sa mai facem greșeli, sa nu ne reuseasca toate din prima. Sa dam timp tuturor dorintelor, intențiilor și acțiunilor zilnice sa se așeze. Sa nu fortam nimic, măcar o perioada, câteva zile, sa ne luam o vacanta de la planuri și modul automat de creare a poveștilor despre viitor. 

Sa respiram conștient, sa contemplam la ce am realizat pana acum, fără a ne judeca în vreun fel și sa ne zâmbim cu recunoștința noua înșine, incurajandu-ne și fiind recunoscători pentru cât de bine ne-am descurcat și ce treaba bună am reușit sa facem depasindu-ne limitele. 

O pauza periodica de la toți și de la toate, atunci când simțim ca avem nevoie, este binevenita, ne aduce claritatea pe toate ariile vieții și ne încarcă cu energie pentru a continua sa evoluam către infinit, împlinindu-ne rolurile și misiunile în aceasta viata. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...