Treceți la conținutul principal

Filtrul personal

Filtrul personal poate fi privit din mai multe unghiuri și este compus dintr-o mulțumire de convingeri și credințe, construite prin intermediul educației primite și experientelor trăite.

El se formează continuu încă de la naștere și sta doar în puterea noastra sa avem grija ce anume păstrăm, eliminam sau adaugam în structura lui. Pentru a fi capabili sa facem asta este nevoie ca mai întâi sa conștientizăm ca exista.

Cum îl identificam? Practic, tot ceea ce percepem noi din lumea exterioara, sunete, imagini, persoane trece în primul rand prin acest filtru. Apoi informațiile recepționate și filtrate sunt interpretate și redate către noi sub forma adevărului nostru.

De câte ori nu ați auzit sau spus aceasta fraza: "Una am zis eu și alta ai înțeles tu!".  Normal ca aici sunt implicate mai multe aspecte privind comunicara , dar filtrul personal consider ca este cel mai important, pentru ca tine de ceea ce suntem noi de fapt și despre cât de bine ne cunoastem. 

Cum funcționează? Orice vine din exterior este procesat pe baza a ceea ce știm deja. Ne raportam la propriile amintiri, experiente, la setarea mentala creata, la modul în care am fost obișnuiți sa reacționam sau chiar la fraze întipărite fără sa ne dam seama în subconștientul nostru. În plus, dacă suntem într-o anumita stare, de exuberanta sau de tristete, automat interpretarea a ceea ce se întâmplă în jur vine în concordanta cu aceasta. 

Faptul ca avem acest filtru este o realitate de care ar trebui sa fim conștienți, fiind parte din unicitatea noastră. 

Pentru a ne da seama de cum funcționează, este suficient sa ne analizam câteva reacții la lucruri uzuale care vin zilnic către noi, cum sunt: traficul, glumele, urgentele, cerul senin, greșelile, ploaia, zambetele. 

Toate cazurile în care vedem o situație altfel decât se dovedește ulterior a fi in realitate se datorează acestui filtru personal

Partea buna este ca avem capacitatea extraordinara de a ne autoanaliza și îmbunătății în cazul în care consideram ca este nevoie. 




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...