Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala.
Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări.
Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspectele noastre mai puțin placute și sa nu ne mai ascundem de ele după cortina zambetelor prefăcute de pe rețelele de socializare și a diverșilor stimulent din exterior, cu efect nociv de cele mai multe ori.
Puterea noastră sta în capacitatea de autocontrol și de a ne stăpâni alegerile. Este clar ca am făcut, facem și vom mai face greșeli, este absolut normal sa se întâmple asa atât timp cât încercăm sa evoluam mereu, doar ca atunci când repetam la nesfârșit doar anumite tipuri de acțiuni eronate, care în trecut au avut efecte distrugătoare asupra noastră și asupra celor din jur, nu mai sunt niște simple fapte făcute din neștiința, sunt niște alegeri conștiente și trebuie sa ne asumam consecințele acestora.
Ceea ce vrea sa subliniez este ca nu pot sa esuez continuu în acelasi mod care mi s-a demonstrat de n ori ca este greșit și sa ma aștept la rezultate diferite sau la înțelegere din partea celorlalți. Sa fac asta, înseamnă pe lângă faptul ca nu îmi asum și nu învăț nimic din propriile experiente, ca am un mare grad de egoism. Și nici nu pot sa pun tot ce nu funcționează în viata mea pe seama unor evenimente petrecute acum 20 de ani și care încă ma afectează. Nici măcar nu am voie sa dau vina pe unele momente neplăcute sau chiar tragedii petrecute recent. Este firesc sa suferim și sa avem perioade grele, dar nu avem voie sa le folosim drept scuze pentru lipsa de succes.
De ce? Pentru ca nu este sănătos, pentru ca risc sa cad în depresii și dependente care nu se mai vindeca niciodată și mai ales pentru ca fiind o ființă umana si trăind în colectivitate, avand familie și oameni alături nu am dreptul sa ii deranjez constant cu propria nefericire, aleasa de mine în definitv.
Toți avem probleme, traume și răni. Unele moștenite genetic, altele căpătate încă din primii ani de viata, iar altele create la vârsta adultă ca și mijloc de apărare împotriva suferinței. Mai mult decât atât, vestea proasta este ca multe dintre ele nu se pot vindeca definitiv, atât de bine sunt înrădăcinate în esență ființei noastre. Însă, ceea ce sta în puterea noastră sa facem este sa ni le cunoaștem, sa ne acceptam asa cu tot ele și sa invatam sa le gestionam într-un mod inteligent, fără a le mai cădea prada și fără a le mai lasa sa ne afecteze într-o măsură atât de mare încât sa repetam la nesfârșit același mod de acțiune.
Constientizarea greșelilor și acceptarea lor nu este suficienta, atâta timp cât nu se concretizează în schimbări de comportament:
- Pași mici, făcuți zilnic;
- Alegerea de a nu mai cădea prada din nou și din nou întunericului din noi;
- Decizia de a lupta în fiecare moment cu gândurile distructive care ne îndeamnă spre aceleași paternuri care ne-au provocat suferință.
Da, viata este o munca zilnica cu noi înșine și o continua călătorie către adevărată noastră forță. Avem dreptul, dar și obligația de a deveni din ce în ce mai buni și mai frumoși, pentru noi, pentru cei dragi și pentru Univers. "Soarta" este ceea ce eu decid sa creez prin propriile opțiuni, reacții și mai ales acțiuni, nu este ceva ce las in voia hazardului.
Comentarii
Trimiteți un comentariu