Singuratatea este foarte importantă pentru mine, atunci când eu însămi o aleg. Am nevoie de clipele mele de solitudine zilnic, dar mai ales în zilele libere.
Îmi place sa aud liniștea, să las sunetele din natură să ajungă la mine clar și fără perturbari. Mă liniștește ciripitul pasareleleor care străbate armonios până în livingul meu și mă face să mă simt prezentă în clipa de față. Sunt foarte sensibilă la orice fel de zgomot, pentru că de fiecare dată îmi imaginez involuntar ce se ascunde de fapt în spatele lui. De cele mai multe ori se dovedește a fi doar rezultatul fabulației mele, dar zgomotele puternice mă neliniștesc, fără a-mi putea da seama de la ce anume provin.
În general, ceea ce nu cunoaștem ne sperie, ne produce sentimentul de anxietate pentru că dacă nu ne e familiar este posibil să fie ceva care să ne pună în pericol. Desigur, aproape niciodată nu este adevarat, dar așa funcționăm la bază, pe modul de supraviețuire.
Oricum, îmi place să am momente doar cu mine, în care să nu simt altă prezență sau altă energie. Acest lucru se întâmplă și pentru că personalitatea mea este la bază una empatică și pot simți și prelua cu ușurință, fără să-mi doresc neaparat, din sentimentele si starea celor din jur.
Astfel, când simt că am nevoie să mă conectez doar la ce este în interiorul meu, pentru a putea face puțină ordine, aduce clarificare și alege ce să manifest în exterior, spațiul și timpul îmi aparțin doar mie.
Mi-ar plăcea să am capacitatea de a opta să exprim doar partea benefică, dar nu-mi iese de fiecare dată, pentru că noi suntem cu toții o combinație unică de bine si rău, de plin si gol, de calități și defecte, de trăsături pozitive si negative. Îmi dau seama tot mai mult că este foarte nociv să îmi reprim emoțiile de tristețe, anxietate sau furie și că este nevoie să le accept ca parte din mine, să încerc să le aflu sursa și să-mi caut propriile instrumente pentru a le lăsa să existe pur și simplu, ca parte integrantă a mea.
Dacă ne respingem constant furtuna din noi, o să ne trezim că nu ne mai recunoaștem, reacționând exagerat în situații de viață pe care altădată am fi reusit să le gestionăm cu calm.
Emoțiile nu trec dacă nu le acordam atenție, mai ales cele care au la baza un program bine înrădăcinat, creat de ani buni. Ele rămân acolo ascunse, ba mai mult, se intensifică și ajung să iasa la suprafață cand ne așteptăm mai puțin.
Din păcate, inteligența mentală nu ne ajută să gestionam corespunzator partea emoțională a noastră, așa că nivelul de IQ nu are nicio legătură cu abilitatea de a înțelege și integra ceea ce simțim.
Aici intervine conectarea la ființa noastră, reflectarea, autoanaliza, conștientizarile, dar toate la nivel de simțire, nu de gânduri. Pe scurt, este vorba de adevarata cunoaștere de sine.
Creierul nostru va respinge toate aceastea imediat, pentru că logica nu poate cuprinde adevarurile emoțiilor. Este simplu să interpretam, să dam definiții si să ne dăm cu parerea despre diverse evenimente si situații, la nivel mental totul pare să aibă sens și nu înțelegem de ce nu se întâmplă lucrurile urmând firul normal al gândirii. Find în exterior, analizând totul la rece, ni se pare ușor de rezolvat.
Și atunci de ce in anumite circumstanțe reacționăm complet ilogic? Fix pentru că nu luăm în considerare componenta emoțională, care de multe ori este cea decisivă. De aceea intervine și marea discrepanță dintre a știi ce ai de facut la nivel teoretic și a reuși să pui efectiv în practică lucrurile respective.
În esență, toate aspectele legate de filtrul nostru personal, de caracteristicele noastre interne ce presupun emoții, pot fi mult mai importante și ne pot oferi o înțelegere mult mai corecta asupra vieții, decât o pot face sute de studii și de argumente științific valabile.
Asa că, haideți să încercăm să lăsăm puțin creierul pe pauză, macar în zilele libere și să ascultăm mai mult ce ne transmite corpul nostru, ce somatizări avem si ce trăiri ne încearcă, pentru a ne putea accepta și integra și partea mai puțin plăcută, pe care de cele mai multe ori o negam, prefăcându-ne ca nu există.
Comentarii
Trimiteți un comentariu