Treceți la conținutul principal

Starea de acceptare

Starea de acceptare ne oferă atât de multă bucurie interioară încât este aproape imposibil de exprimat în cuvinte.

Ce înseamnă acceptarea?

🟢În primul rând este vorba despre acceptarea propriei persoane. Adica să mă accept fix așa cum sunt eu în prezent, fără să ma judec, fără să ma blamez, fără sa mă gandesc că aș fi putut face mai mult. Pur și simplu să accept ideea că tot ceea ce sunt astăzi este rezultatul existenței mele de până acum și să înțeleg conștient că am făcut tot ce am putut mai bun, cu resursele și cunoștințele pe care le-am avut la dispoziție.

Este un proces deloc ușor și sigur vom descoperi multe lucruri care nu ne plac sau ne provoacă disconfort, dar este necesar sa le acceptăm pe toate pentru că fac parte din existența noastră și sigur au vaut scopul de a ne ajuta la un moment dat.

🟢Apoi ajungem la acceptarea a ceea ce este în exterior și asupra cărora nu avem puterea să le schimbăm. În loc sa ne concentrăm si risipim energia pe evenimente externe, oameni si fapte asupra cărora oricum nu avem control, este mai folositor să le acceptăm așa cum sunt și să ne canalizăm atenția spre acolo unde putem acționa si unde depinde de noi.


Acceptarea este de cealaltă parte a judecății, mai ales în ceea ce privește punctele de vedere din afară pe care noi nu le putem înțelege. Chiar dacă nu suntem de acord cu ceva sau cu cineva, nu înseamnă neaparat că este eronat și ca doar știm adevărul absolut. Iar aici intervine simpla acceptare că există și lucruri pe care nu le înțelegem, dar fără a avea vreun sentiment negativ cu privire la asta. 

Starea de acceptare creează dintr-o dată spațiu. Acel spațiu de liniște, de calm absolut, lipsit de mândrie, teamă, ambiție grabă, judecată, trufie, neliniște. 

Aici apare starea de prezență absolută, unde toate lucrurile sunt așa cum ele și tot ceea ce contează este clipa de acum. 

Este senzația profundă de a exista, pur și simplu.😌


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ideea "Idei simple"

"Idei simple" a pornit fix de la o astfel de idee, de la gândul de a așterne în cuvinte diverse conștientizari la care s-a ajuns în urma evenimentelor, experientelor și al oamenilor întâlniți.  Alegerea scrisului ca modalitate de exprimare are la baza speranța că cititorii vor avea zâmbete sau "aha-uri" și ca ii va ajuta cumva sa se bucure mai mult de darul asta imens de a avea oportunitatea de a trai și de a evolua continuu. Totul capătă sens atunci când, asa cum cu maiestrie a spus Mircea Eliade, înțelegem "(...) ca nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții." Am ales sa schimb contextul  citatului în sens pozitiv pentru ca eu cred cu tărie ca aceasta"intelegere" vine pentru toti, dar la momentul potrivit fiecăruia dintre noi. 

Oamenii se schimba?

O întrebare la care multa vreme m-am încăpățânat sa cred ca răspunsul este "Da", fiind convinsa ca având suportul potrivit de la cei din jur și circumstanțele favorabile este imposibil ca un om sa nu-și îndrepte comportamentul și sa nu renunțe la anumite acțiuni dăunătoare. Au trecut anii și după păreri de specialitate citite sau auzite, am ajuns la concluzia ca indiferent de cât de calitativ este mediul înconjurător și de cât de mult ajutor și sustinere ți se oferă, singurul care poate decide asupra propriilor fapte ești tu însuți.  Degeaba ți se oferta sanse și oportunități de a te corecta și de a încerca sa mergi pe calea cea buna, degeaba petreci ore întregi la terapie sau la cursuri despre o viata împlinită dacă nu ești capabil sa preiei controlul și sa te oprești din acțiunile nocive. Am văzut cazuri de oameni care au avut parte de evolutii incredibile și schimbări radicale, dar și oameni care continua sa trăiască în aceeași suferință interminabila pe care și-o provoacă

Despre comunicare și asertivitate

Comunicarea este un subiect foarte vast și reprezintă un instrument utilizat zilnic de fiecare dintre noi pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți. Problema este ca deși credem că știm să comunicăm, având în minte doar acțiunea de a vorbi, adevărul este că a comunica presupune mult mai mult decât simplul fapt de a emite cuvinte, propoziții și fraze. Ce se află în spatele acestei cortine numita  comunicare? În primul rând suntem noi, fiecare având trăsăturile sale unice si filtrul său personal diferit. Apoi apar gândurile noastre și aici ia naștere diferența dintre ceea ce avem în minte, intenția noastră de a exprima un anumit lucru și ceea ce spunem de fapt. Următorul element este mediul în care se desfășoară discuția și limitele impuse de acesta. La celalat capăt este cel căruia îi transmitem mesajul, cu propria sa viziune, deținând propriile credințe, perceptii și mod de a interpreta. ↪️In plus față de toate acestea, apar elementele nonverbale și paraverbale care au o importanță