Între logică și intuiție

Ce să alegem? Cum ne găsim răspunsurile și direcțiile potrivite nouă?

Se spune că noi de fapt luăm decizii doar ghidați de emoțional, de cele mai multe ori în mod inconștient, iar apoi ne folosim de rațional pentru a le justifica. Probabil că așa este, pentru că nu știm altfel. Dar eu cred că putem mai bine de atât.🙂

Din punctul meu de vedere, nu trebuie să alegem între a ne asculta mintea logică și a ne urma intuiția. Eu consider că cel mai potrivit este să găsim echilibrul între cele două. 

De ce? Pentru că ambele coexistă în ființa noastră, sunt părți ale aceluiași întreg, nu avem cum să trăim separat complet de una dintre ele. Și cel mai important este că ambele ne vor binele. 

Mintea și funcțiile ei

Rolul minții este de a ne oferi argumente logice, este cu noi mereu, lucrează fără oprire și vrea să-și îndeplinească cât mai eficient funcțiile, ținându-ne mereu in alertă. 

Din dorința de a ne proteja, ea vine și ne aduce mereu vocea critică, ne amintește cum a fost în trecut, cu ce ne-am confruntat, ne scoate în față toate motivele pe care suntem capabili să le conștientizăm la nivel mental. 

În plus, mintea vrea să ne asigure siguranță și să ne ferească de vreun pericol, echivalent cu necunoscutul. 

De aceea, atunci când vrem să începem ceva nou, un lucru pe care mintea nu îl cunoaște, avem atât de multe îndoieli și ne ia atât de mult timp până să ne decidem. Neexistând o harta mentală pentru acel ceva nou, mintea îl percepe ca pe un pericol, care ne poate pune în primejdie viața și atunci aduce cât mai multe argumente logice pentru a ne convinge să nu mergem în direcția respectivă.

Acestea sunt momentele când auzim in cap: Unde să te duci tu și ce sa faci? Stai aici pe loc, ești în siguranță, ești bine așa, ce-ți trebuie mai mult? Si daca nu funcționează, ce ai să te faci atunci? 

Si așa ajungem să ratăm oportunități importante de a ne descoperi propriul adevăr. 

Intuiția și rolul ei important

Intuiția este aceea parte inexplicabilă din noi, emoțională, pe care o percepem la nivel de simțire, chiar dacă nu o putem reda în prea multe cuvinte. 

Însă și aici există multe adunate, majoritatea la nivel inconștient care ne blochează. Emoții vechi, ale noastre sau din familie, de la oamenii dinaintea noastră sau din propriile noastre experiențe trecute, pe care le purtăm fără să știm și care pot ieși la iveală oricând, tot sub formă de protectori împotriva pericolului. 

Sunt acele momente în care, deși logica îți spune că da, este in regulă să iei o anumită decizie, apare ceva din tine, inexplicabil, care te ține pe loc și te determină ca în definitv să renunți.

Sunt și cazuri când intuiția ne ajută. Ea ne indică un anumit drum, ne îndeamnă să încercăm în pofida logicii și ne demonstrează că viața este cu adevărat minunată. 

Acestea sunt cazurile când te simți în acord cu propria esență interioară, când ești plin de emoții pozitive și acționezi în direcția visurilor tale unice. Din păcate, cam puțin clipe de acest fel, nu? 

Cum găsim echilibrul? 

Wow, complicat. Cum facem să vedem cine suntem noi, cum facem să trăim în acord cu esența noastră reală mai mult timp? 

Prin acceptarea a ceea ce este și deschidere către a cunoaște sursa problemelor cu care ne confruntăm. Cu cât vom fugi și vom nega, cu cât vom evita și ne vom împotrivi, cu atât ne vom simți mai împovărați și ne va fi mai greu sa evoluăm. 

Ceea ce ignorăm va crește în intensitate până când îi acordăm atenția pe care o cere. 

În fiecare etapă va fi altceva de depășit. O frică veche nebăgată în seamă, sentimentul că nu faci destul de bine, conflicte, blocaj financiar, relații neîmplinite, ș.a. Toate acestea ne pot ține pe loc o perioadă sau ne pot urmării toată viața dacă nu le rezolvăm.

Cum putem lucra cu ele? 

Sunt sute, poate mii de metode in prezent. Terapii de toate tipurile, cursuri online de la specialiști din arii diverse și mult conținut gratuit la care oricine își dorește poate avea acces.

Ceea ce am înțeles eu până acum este că fiecăruia dintre noi i se potrivește altceva și că indiferent la ce informație alegi să te expui, tot tu singur duci greul, tu faci munca, tu ai de lucrat cu tine. 

Este adevărat și că nu știi cum singur și că ai nevoie de îndrumări, exemple, exerciții, indicații. În plus, interacțiunea cu o altă ființă umană, nu poate fi înlocuită nici cu 1000 de cursuri online. Conexiunea ce se creează, energia pe care o percepi de la celălalt, în asta consider eu că stă de fapt vindecarea, învățarea și evoluția, dincolo de strategii și cunoștințe, importante și ele de altfel. 

Așadar, alege la ce vrei să lucrezi la tine și ce ai nevoie să rezolvi în acest punct al vieții tale și apoi alege-ți un mentor sau mai mulți cu al căror stil să rezonezi, pe care să îi admiri și în care să ai încredere.

Eu aleg realismul. Aleg să trăiesc conștient. Aleg să caut mereu echilibrul între minte și sentimente. 

Dar, nu reușesc singură de fiecare dată, așa că apelez constant la cărți, la terapie   când am nevoie, practic exerciții de prezență și recunoștință zilnic și ma inspir, de la oamenii care au un nivel de conștientizare înalt și în care am încredere . Sunt într-o căutare perpetuă și absorb ceea ce mi se potrivești, aprofundez acolo unde simt că este necesar. 😌

Nu uita, calea ta este unica. Stai cu tine, asculta-ți și mintea si intuiția, împacă-le. Ia decizia de a descoperi, conștientiza și vindeca, atât cât poți, așa cum poți, fără a pune presiune prea mare asupra ta.