Treceți la conținutul principal

Astăzi 34 🙂

Mi-au trebuit 34 de ani ca să învăț să stau. 

Da, poate suna amuzant, dar este cât se poate de real. Gandul ăsta mi-a răsărit așa pur și simplu în minte în timp ce mă plimbam singură într-o seara de miercuri. Am zâmbit și am mers mai departe, dar cred că este important să scriu despre asta. 

Nu este vorba despre statul degeaba, despre lenevire sau lipsa de idei. Nu mă caracterizează, ba dimpotrivă, eu sunt pe "sistemul turbo" mai degrabă, mereu în acțiune și cu multe planuri scrise. 

Este vorba despre aprecierea momentelor de liniște, de relaxare, de trăire conștientă. 

Obișnuită mereu să am ceva de făcut, să-mi inventez taskuri dacă nu am unele, să fiu pe fugă și să ma agit, să fiu cât se poate de rapidă și proactivă, nu înțelegeam cum unii oameni reușesc să fie atât de calmi și totuși să aibă succes.

Ei bine, în ultimii ani, nu știu exact câți la număr, vreo 2-3 probabil, am învățat treptat că și pauzele au rostul lor. 

Mai mult decât atât, am realizat că o oră de somn atunci când corpul are nevoie, o plimbare de 10 minute în aer liber, câteva minute de dans prin casă sau ascultat muzică, fără să ma preocup de ce am de făcut, sunt esențiale pentru sporirea creativității și productivității.

Bineînțeles că m-am întrebat de ce se întâmplă așa și am cercetat. Am găsit multe răspunsuri probabile, însă cel mai aproape de mine este cel conform căruia atunci când acord atenție la ceea ce simt, îmi onorez corpul, iar el mă răsplătește apoi.

Normal că există și explicația științifică, conform careia eliberarea hormonilor specifici fericirii atunci cand desfășurăm anumite activități recreative este motivul pentru care ne simțim revigorați și plini de energie după ce ne oferim timp de relaxare.

După o pauză de relaxarea adevărată, intru cumva în starea "de flow", cum i se spune acum. Adica starea în care toate curg, vad clar rezolvarile, cuvintele imi vin rapid, scriu bine, comunic eficient și găsesc cele mai bune soluții. 30 de minute de detașare de la problemă pot fi definitorii pentru găsirea unei idei de soluționare. În plus, tot ce ai face in 8 ore într-o stare de oboseală și presiune, poți face în 4 ore și cu rezultate mult mai bune, dacă ești energic și odihinit. 

Așadar, mă bucur că din tot ce am citit, urmărit și conștientizat până la 34 de ani am învățat cea mai importantă lecție pentru evoluția mea: să mai și stau. 🙂



Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Turcia si "Cele 40 de legi ale iubirii"

Nimic nu este întâmplător si totul vine cand ești pregatit emoțional pentru a trăi o experiență sau alta.  Recent mi-am împlinit o dorința foarte mare, un vis pe care îl am de câțiva ani buni, pe care l-am tot amânat din diverse motive: "zborul" într-un balon cu aer cald. În jurul acestei dorințe am creat un plan care a condus la alegerea unui circuit în Turcia, care conținea excursii în cea mai frumoasă zona unde se pot vedea zeci de baloane zburând în același timp - Cappadocia.  Ceea ce nu am știut și nu am putut anticipa a fost efectul major pe care urma să-l aibă această întreagă expediție asupra  nivelului meu de conștiința, efect care era mult dincolo de plimbarea în aer cu balonul.  Anul trecut în primăvară am participat la un joc, un fel de ruleta de dăruit și primit cărți între persoane necunoscute, alese aleator. Am primit o carte, a stat ceva timp pe birou, după care a ajuns în bibliotecă, fără a fi citită. Anul acesta, cu aproximativ 1 săptămână înainte d...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe