Cred ca cel mai puternic reușim sa ne dezvoltam atunci când ne înfruntam fricile și le depășim.
Fiecare dintre noi are multe frici construite și implementate în copilarie, majoritatea dintre ele transmise și insuflate către noi. Fiind foarte bine înradacinate înăuntrul nostru, ele stau în calea creșterii noastre și ne păstrează în zona de confort ca nu cumva sa nu pățim ceva rău dacă invatam și cunoaștem mai mult sau dacă acționăm diferit fata de cum am fost obișnuiți.
Cel mai bine este sa facem fix lucrul de care ne este teama cel mai tare pentru ca acolo se afla de fapt puterea noastră cea mai mare.
Eu, de exemplu, când am curaj sa vorbesc, sa exprim ceea ce cred și ceea ce gândesc, îmi înfrunt de fiecare data frica a fi criticata sau judecata de ceilalți. Cu cât reușesc sa o fac mai des, cu atât simt ca evoluez și ca ma descopar mai mult pe mine cea adevărată, ci nu las credințele limitative moștenite involuntar sa pună stăpânire pe mine.
Sunt frici mai mici sau mai mari, momente când reușim sa le depășim și altele când ne lăsăm conduși de ele fără sa ne dam seama. Eliberarea de ele este un proces, are loc în etape, în timp, insa orice sclipire, cât de mica contează și ne da încredere ca putem sa fim mult mai mult decât ne-a fost întipărit în subconștient.
Comentarii
Trimiteți un comentariu