Agresivitatea in comunicare

Termenul de agresivitate defineste un tip de comportament orientat distructiv care poate provoca diverse tipuri de daune. De-a lungul timpului, au fost realizate numeroase studii pentru a afla motivele ce determina fiintele umane sa devina agresive si s-a demonstrat ca majoritatea cauzelor sunt de natura psihologica si emotionala. Capacitatea de control, experientele traite si mediul in care traim au bineinteles o influenta importanta.

In anul 1939, un grup de psihologi de la Yale University a propus ideea conform careia orice comportament agresiv are de fapt la baza o frustrare. De fiecare data cand realizam ca tindem sa ne enervam, ne lasam de fapt condusi de nemultumirile acumulate in interiorul nostru si neexprimate corespunzator. Ati observat ca atunci cand suntem foarte obositi sau nu am mancat de ceva timp, tindem sa ne comportam mai putin corespunzator cu cei din jur? Cel mai bine se poate observa acest lucru in cazul copiilor care atunci cand una dintre nevoie de baza nu le este satisfacuta reactioneaza prin plans, refuzuri sau lovituri. Exact asa functionam si la o varsta adulta, doar ca se manifesta diferit, de cele mai multe ori prin toleranta scazuta si ridicarea tonului pe care vorbim.

Leonard Berkowitz a introdus printre factorii declansatori ai starii agresive si conditiile de mediu. El sustinea ca un comportament agresiv va ajunge sa fie manifestat doar in prezenta unui context social in care exista stimuli cu o conotatie agresiva. Deci, daca suntem expusi la violenta, voit sau nu, exista mari sanse sa copiem acest tip de comportament. Tocmai de aceea, este esential ca atunci cand avem posibilitatea de a alege ce informatii vin catre noi, sa decidem intelept. De exemplu, daca ne-am facut un obicei din a viziona stiri si filme agresive, trebuie sa fim constienti de urmatoarea realitate: cu cat vedem sau traim mai multa violenta, cu atat mai mult suntem predispusi la o comite.

Setarea mentala si starea emotionala influenteaza de asemenea gradul de toleranta al comunicarii. Cand o persoana trece prin momente mai putin placute, cum sunt cele de tristete, boala, stres, este cu siguranta mai predispusa spre a da o conotatie negativa discutiilor avute si spre a manifesta un anumit nivel de furie, pentru ca interactiunea respectiva a fost construita pe o baza care deja era intr-o pozitie de descendenta.

Toate cele de mai sus conduc automat la un stil agresiv de comunicare ce este caracterizat de emoție puternica, empatie scazuta si concentrare pe a castiga si a avea mereu dreptate in discutiile cu ceilalti, aparand propriul argument cu orice preț. Atunci cand o persoana foloseste o astfel de comunicare, ea face abstractie de drepturile celorlalti, fiind concentrata doar pe exprimarea propriilor sentimente, nevoi si drepturi. Astfel, partenerii de discutie ajung sa se transforme in victime, iar relatiile au foarte mult de suferit.

In concluzie, ar fi bine sa evitam sa initiem sau sa participam la discutii atunci cand simtim frustrare, cand suntem agitati, nervosi sau foarte stresati din cauza problemelor curente. De asemenea, pentru ca spre finalul zilei nivelul de toleranta scade, la fel si capacitatea de a lua decizii, este de recomandat ca intalniriile si conversatile importante pentru noi sa le programam in prima parte a zilei.

Va propun sa nu lasam furia sa ne conduca sau macar sa devenim mai constienti de acele momente in care o simtim.  Sa ne oprim 1 secunda, sa respiram, sa realizam cauza starii noastre neplacute si o acceptam. De abia apoi putem vorbi despre comunicare.