Termenul de agresivitate
defineste un tip de comportament orientat distructiv care poate provoca diverse
tipuri de daune. De-a lungul timpului, au fost realizate numeroase studii
pentru a afla motivele ce determina fiintele umane sa devina agresive si s-a
demonstrat ca majoritatea cauzelor sunt de natura psihologica si emotionala. Capacitatea
de control, experientele traite si mediul in care traim au bineinteles o
influenta importanta.
In anul 1939, un grup de
psihologi de la Yale University a propus ideea conform careia orice
comportament agresiv are de fapt la baza o frustrare. De fiecare data cand
realizam ca tindem sa ne enervam, ne lasam de fapt condusi de nemultumirile
acumulate in interiorul nostru si neexprimate corespunzator. Ati observat ca atunci
cand suntem foarte obositi sau nu am mancat de ceva timp, tindem sa ne
comportam mai putin corespunzator cu cei din jur? Cel mai bine se poate observa
acest lucru in cazul copiilor care atunci cand una dintre nevoie de baza nu le
este satisfacuta reactioneaza prin plans, refuzuri sau lovituri. Exact asa
functionam si la o varsta adulta, doar ca se manifesta diferit, de cele mai
multe ori prin toleranta scazuta si ridicarea tonului pe care vorbim.
Leonard Berkowitz a introdus
printre factorii declansatori ai starii agresive si conditiile de mediu. El
sustinea ca un comportament agresiv va ajunge sa fie manifestat doar in
prezenta unui context social in care exista stimuli cu o conotatie agresiva.
Deci, daca suntem expusi la violenta, voit sau nu, exista mari sanse sa copiem
acest tip de comportament. Tocmai de aceea, este esential ca atunci cand avem
posibilitatea de a alege ce informatii vin catre noi, sa decidem intelept. De
exemplu, daca ne-am facut un obicei din a viziona stiri si filme agresive, trebuie
sa fim constienti de urmatoarea realitate: cu cat vedem sau traim mai multa
violenta, cu atat mai mult suntem predispusi la o comite.
Setarea mentala si starea
emotionala influenteaza de asemenea gradul de toleranta al comunicarii. Cand o
persoana trece prin momente mai putin placute, cum sunt cele de tristete,
boala, stres, este cu siguranta mai predispusa spre a da o conotatie negativa
discutiilor avute si spre a manifesta un anumit nivel de furie, pentru ca
interactiunea respectiva a fost construita pe o baza care deja era intr-o
pozitie de descendenta.
Toate cele de mai sus conduc
automat la un stil agresiv de comunicare ce este caracterizat de emoție
puternica, empatie scazuta si concentrare pe a castiga si a avea mereu dreptate
in discutiile cu ceilalti, aparand propriul argument cu orice preț. Atunci cand
o persoana foloseste o astfel de comunicare, ea face abstractie de drepturile
celorlalti, fiind concentrata doar pe exprimarea propriilor sentimente, nevoi
si drepturi. Astfel, partenerii de discutie ajung sa se transforme in victime,
iar relatiile au foarte mult de suferit.
In concluzie, ar fi bine sa
evitam sa initiem sau sa participam la discutii atunci cand simtim frustrare, cand suntem agitati, nervosi
sau foarte stresati din cauza problemelor curente. De asemenea, pentru ca spre
finalul zilei nivelul de toleranta scade, la fel si capacitatea de a lua
decizii, este de recomandat ca intalniriile si conversatile importante pentru
noi sa le programam in prima parte a zilei.
Va propun sa nu lasam furia sa ne
conduca sau macar sa devenim mai constienti de acele momente in care o simtim. Sa ne oprim 1 secunda, sa respiram, sa realizam
cauza starii noastre neplacute si o acceptam. De abia apoi putem vorbi despre
comunicare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu