Lumea început din iubire și toți ne dorim în esență iubire. Toți o căutăm și avem nevoie să o simțim de la ceilalți și mai ales în sufletele noastre.
În spatele oricărei tristeți, a oricărui comportament negativ, a oricărui gând mai puțin plăcut, a oricărei stări de anxietate se află de fapt o lipsă mai mică sau mai mare de iubire. Poate fi din prezent sau dintr-un trecut pe care nu ni-l amintim în mod conștient sau voit.
Așa că, cu orice te-ai confrunta, întreabă-te mai întâi dacă îți oferi și dacă primești suficientă iubire, câtă ai nevoie.
Orice ai vedea în jur, fii blând înainte să judeci. Cei care exprimă furie și sunt agitați au cea mai mare nevoie să fie iubiți, atât.
Cauza oricărei adicții, a oricărui viciu, a oricărei vorbe rele, a oricărei frustrări sau stări depresive nu este alta decât lipsa iubirii, așa că să fim blânzi cu noi și cu aproapele nostru (adică toți oamenii, așa cum a zis Iisus).
Simplu dar complicat, iubirea este tot timpul acolo, în esența noastră profundă de ființe spirituale, dar e greu să ajungem la ea. O ținem bine ascunsă pentru că fricile sunt mai palpabile și ne asociem mai degrabă cu ele decât să ne lăsăm vulnerabili. Și este în regulă să facem asta pentru că nu am fost învățați să procedăm altfel.
De unde vine atâta iubire o sa vă întrebați?
De la sursa creatoare inepuizabilă, din interiorul nostru neexploatat, din acceptare și mai ales din iertare.
Să ma iert pe mine pentru că nu am știut să fac mai bine, să-i iert pe ceilalți pentru că oricât ar fi greșit nu eu sunt în măsură să-i judec, să iert și să mă eliberez.
Și se creează spațiu, se curăță interiorul și exteriorul, se aude liniștea și se simte pacea.
Iar apoi pot să ofer iubire și să recunosc lipsa ei și să înlocuiesc judecata cu ajutorul și compasiunea.
Așadar, asta este tot, iubirea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu