Cum adică să fiu mai bun?

Adică să oprești judecata din mintea ta, inclusiv autocritica.

Da, judecăm aproape continuu. Cel mai des pe noi, apoi evenimente, oameni, situații, comportamente și parcă nu ne putem opri.

De ce este dăunător?  Pentru că:

    1. Ne creăm o stare de disconfort singuri, nu ai cum să te simți ok când vocea critică din capul tău preia conducerea. Te încearcă frustrarea, agitația și chiar o falsă superioritate uneori. 

    2.Irosim timp prețios fără a avea vreun rezultat - doar vorbim și ne consumăm energia fie învinovățindu-ne pentru ce am greșit, fie imaginându-ne ce viteji am fi fost noi în locul celorlalți în diverse situații. Dar, în fapt, nu facem nimic productiv. 

    3. Nu învățăm nimic nou, fiind la polul opus al acceptării, singura stare din care avem posibilitatea de a evolua. Rămânem în aceeași stare în care la putere este Ego-ul, și clar nu reușim decât să stăm pe loc. 

Așa că, nu e ceva așa de neimaginat, nu trebuie să salvezi pe nimeni, nu e nevoie să faci practic nimic ieșit din comun pentru a fi mai bun, ci pur și simplu să oprești judecata din capul tău și să primești adevărul. 

Care este adevărul? 

Fiecare acțiune, fiecare faptă, fiecare moment și fiecare persoană are locul său în această lume. În loc să ne împotrivim, să le permitem doar să existe, oricât de greu ni se pare. 

Odată schimbat modul în care ne vedem pe noi și în care percepem lumea din jur, o să observăm că prin minune ceea ce simțim se schimbă. Acel sentiment de înțelegere, de acceptare până și a lucrurilor care ni se par imposibil de înțeles, se va întoarce la noi sub formă de pace și zâmbete reale. 

Cum adică să fiu mai bun?

Să accept că imperfecțiunile vieții sunt perfecte exact așa cum sunt ele!