Cugetări personale

Nu știu cum o sa fie de acum înainte, dar sunt sigură că voi merge în direcția mea unică, potrivită și destinată doar pentru mine.

Sunt împăcată, de la an la an, sunt tot mai împăcată cu mine, cu rădăcinile mele, cu cine sunt eu, cu familia în care am ales să vin pe lume și cu provocările prin care am trecut și trec.

Îi onorez pe părinții mei pentru că mi-au dat cel mai de preț dar, cel al vieții. Le sunt veșnic recunoscătoare pentru că sunt convinsă că au făcut tot ce au știut și putut pentru a-mi fi bine, fiecare în felul său. Și nu le-a fost ușor. Și fac în continuare.

În plus, le mulțumesc tuturor celor care mi-au fost alături necondiționat încă din copilarie, celor care, fără nicio obligație, au ajutat la formarea și educația mea - bunici, unchi, mătuși. Știu că nu a fost ușor.

Toți cei din spate au contribuit la ceea ce sunt astăzi, iar datoria mea este să duc mai departe iubirea, dăruirea, hărnicia, determinarea, inteligența, corectitudinea, altruismul, creativitatea, dorința de a face bine, de a ajuta și mai ales cea de a lăsa ceva valoros în urmă. Toate acestea sunt darurile insuflate de familia mea și valorile cu care am crescut.

Totodată, datoria mea este sa pun stop modelelor greșite, să nu mai perpetuez suferința și durerea purtate de generații întregi și aduse fără a putea fi explicate până în prezent. Să las în spate angoasa, lipsa de comunicare, lipsa de curaj, închiderea în sine, acceptarea umilinței de orice fel si agitația interioară, acel ceva care nu permite de multe ori instalarea împlinirii. 

Îmi doresc, atât cât îmi este permis si menit în această viață, să duc mai departe doar binele și să vindec atât cât pot din suferința din urmă. Pentru că am înțeles că ceea ce vindec în mine, vindec de fapt și în generațiile trecute.

Așadar, către Dumnezeu și Univers am următorul mesaj: mulțumesc pentru ce am primit până acum, mulțumesc pentru ceea ce este în prezent și mulțumesc pentru ceea ce va urma!