Treceți la conținutul principal

Cine sunt eu?

O intrebare care poate genera multe stari interioare, contradictorii poate, o intrebare care te poate bloca, la care ai vrea sa spui o mie de lucruri, dar nu esti daca sunt cele potrivite, o intrebare care genereaza furtuni si care starneste lacrimi, o intrebare care te trimite automat catre esenta ta si iti trezeste constiinta. 

La primul impuls ai putea spune numele, varsta, functia, s.a, dar imediat iti dai seama ca raspunsul este superficial si ca vine ca un automatism, dar mai ales ca nu este cel real, ca nu te multumeste si ca nu poti accepta ca asta e tot ceea ce reprezinti tu.

Exercitiul de a incerca sa raspunzi este folositor , te pune fata in fata cu tine si te ajuta sa incepi sa te cunosti mai bine. In plus, ajungi sa-ti dai seama ce ai vrea sa poti raspunde, ce abilitati ai vrea sa dezvolti la tine, ce vise ai pe care iti doresti sa le transformi in realitate, ce te-ar face sa te simti implinit, sa fii convins ca este pe drumul tau, ca iti implinesti misiunea pentru care ai venit in aceasta lume. Descoperind aceste lucruri si actionand in aceste directii, incepi sa te dezvolti in asa fel incat sa poti cat mai curand sa-ti oferi un raspuns sincer si din toata inima la intrebarea de la inceput.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...