Treceți la conținutul principal

Acțiunea constanta împlinește visuri

Toți avem visuri mari și ne propunem sa realizam mult și sa îndeplinim anumite obiective. Dorințele sunt la ordinea zilei și vorbim mereu despre ele. 

Atunci care este problema? De ce nu ajungem sa trăim viata pe care ne-o putem imagina și nu avem rezultatele sperate?

De ce doar un procent relativ mic de oameni își împlinesc cu adevărat misiunea în viata? Oare ei au descoperit vreun secret pe care noi ceilalți nu îl știm? Sau poate detin capacități intelectuale superioare și abilitati deosebite?

Nu. Sunt oameni normali, nu genii sau supereroi. Singura diferențiere este ca își împart planul în pași mici pe care ii fac zilnic, fiind consecvenți și luând fiecare etapa pe rand.

Prin natura noastră noi vedem imaginea de ansamblu, știm ce vrem sa obținem și ca suntem în stare sa realizam asta, doar ca ni se pare un proiect atât de important si de mare încât avem tendința sa îl amanam tot timpul din diverse motive, cel mai des întâlnit fiind lipsa de timp. 

Știți care este rezultatul? Ajungem sa ne trezim peste 10 ani ca nu am făcut absolut nimic și ca suntem în același stadiu de visare și dorința. De aici pleacă frustrările, senzația ca trăim o viata care nu ne aparține și care nu ne aduce satisfacție la un nivel înalt, asa cum meritam de altfel.

Nimic nu se construiește peste noapte, nimic nu va fi perfect de la început și toate lucrurile bune se fac pas cu pas, cu constanța și dedicare. 

Dacă alocam, începând de astăzi, 1 ora din fiecare zi pentru visul nostru, șansele sa avem peste 10 ani un proiect genial sunt cu 100% mai mari decât dacă așteptăm mereu momentul potrivit pentru a începe. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...