Treceți la conținutul principal

Acțiunea constanta împlinește visuri

Toți avem visuri mari și ne propunem sa realizam mult și sa îndeplinim anumite obiective. Dorințele sunt la ordinea zilei și vorbim mereu despre ele. 

Atunci care este problema? De ce nu ajungem sa trăim viata pe care ne-o putem imagina și nu avem rezultatele sperate?

De ce doar un procent relativ mic de oameni își împlinesc cu adevărat misiunea în viata? Oare ei au descoperit vreun secret pe care noi ceilalți nu îl știm? Sau poate detin capacități intelectuale superioare și abilitati deosebite?

Nu. Sunt oameni normali, nu genii sau supereroi. Singura diferențiere este ca își împart planul în pași mici pe care ii fac zilnic, fiind consecvenți și luând fiecare etapa pe rand.

Prin natura noastră noi vedem imaginea de ansamblu, știm ce vrem sa obținem și ca suntem în stare sa realizam asta, doar ca ni se pare un proiect atât de important si de mare încât avem tendința sa îl amanam tot timpul din diverse motive, cel mai des întâlnit fiind lipsa de timp. 

Știți care este rezultatul? Ajungem sa ne trezim peste 10 ani ca nu am făcut absolut nimic și ca suntem în același stadiu de visare și dorința. De aici pleacă frustrările, senzația ca trăim o viata care nu ne aparține și care nu ne aduce satisfacție la un nivel înalt, asa cum meritam de altfel.

Nimic nu se construiește peste noapte, nimic nu va fi perfect de la început și toate lucrurile bune se fac pas cu pas, cu constanța și dedicare. 

Dacă alocam, începând de astăzi, 1 ora din fiecare zi pentru visul nostru, șansele sa avem peste 10 ani un proiect genial sunt cu 100% mai mari decât dacă așteptăm mereu momentul potrivit pentru a începe. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ideea "Idei simple"

"Idei simple" a pornit fix de la o astfel de idee, de la gândul de a așterne în cuvinte diverse conștientizari la care s-a ajuns în urma evenimentelor, experientelor și al oamenilor întâlniți.  Alegerea scrisului ca modalitate de exprimare are la baza speranța că cititorii vor avea zâmbete sau "aha-uri" și ca ii va ajuta cumva sa se bucure mai mult de darul asta imens de a avea oportunitatea de a trai și de a evolua continuu. Totul capătă sens atunci când, asa cum cu maiestrie a spus Mircea Eliade, înțelegem "(...) ca nu ești dator să ajungi ceva, că nu trebuie să parvii nicăieri, că ceea ce importă în primul rând este să fii tu și să poți rămâne tu însuți în orice împrejurare a vieții." Am ales sa schimb contextul  citatului în sens pozitiv pentru ca eu cred cu tărie ca aceasta"intelegere" vine pentru toti, dar la momentul potrivit fiecăruia dintre noi. 

Oamenii se schimba?

O întrebare la care multa vreme m-am încăpățânat sa cred ca răspunsul este "Da", fiind convinsa ca având suportul potrivit de la cei din jur și circumstanțele favorabile este imposibil ca un om sa nu-și îndrepte comportamentul și sa nu renunțe la anumite acțiuni dăunătoare. Au trecut anii și după păreri de specialitate citite sau auzite, am ajuns la concluzia ca indiferent de cât de calitativ este mediul înconjurător și de cât de mult ajutor și sustinere ți se oferă, singurul care poate decide asupra propriilor fapte ești tu însuți.  Degeaba ți se oferta sanse și oportunități de a te corecta și de a încerca sa mergi pe calea cea buna, degeaba petreci ore întregi la terapie sau la cursuri despre o viata împlinită dacă nu ești capabil sa preiei controlul și sa te oprești din acțiunile nocive. Am văzut cazuri de oameni care au avut parte de evolutii incredibile și schimbări radicale, dar și oameni care continua sa trăiască în aceeași suferință interminabila pe care și-o provoacă

Despre comunicare și asertivitate

Comunicarea este un subiect foarte vast și reprezintă un instrument utilizat zilnic de fiecare dintre noi pentru a ne exprima în relațiile cu ceilalți. Problema este ca deși credem că știm să comunicăm, având în minte doar acțiunea de a vorbi, adevărul este că a comunica presupune mult mai mult decât simplul fapt de a emite cuvinte, propoziții și fraze. Ce se află în spatele acestei cortine numita  comunicare? În primul rând suntem noi, fiecare având trăsăturile sale unice si filtrul său personal diferit. Apoi apar gândurile noastre și aici ia naștere diferența dintre ceea ce avem în minte, intenția noastră de a exprima un anumit lucru și ceea ce spunem de fapt. Următorul element este mediul în care se desfășoară discuția și limitele impuse de acesta. La celalat capăt este cel căruia îi transmitem mesajul, cu propria sa viziune, deținând propriile credințe, perceptii și mod de a interpreta. ↪️In plus față de toate acestea, apar elementele nonverbale și paraverbale care au o importanță