Treceți la conținutul principal

Călătoriile înseamnă libertate

De ce călătoriile ne fac fericiți pe majoritatea dintre noi? 

De ce ni se schimba modul in care zambim,  ni se armonizeaza parca trasaturile fetei si emanam lumina atunci cand suntem plecati in vacanta? 

Pentru că ne relaxam, fiind momentele în care alegem conștient să lăsăm deoparte grijile cotidiene, care nu sunt altceva decât gândurile care lucrează constant în mintea noastră. 

În spatele acestei relaxări se află de fapt sentimentul de libertate în sine, pentru că în fond asta ne dorim și către asta tindem zilnic. Visăm la vacanțe și ne planificăm concediile tocmai pentru că aceasta este perioada care ne permite să ne eliberăm. La o analiză puțin mai profundă, zilele destinate călătoriilor ajung să fie singurele în care trăim cu adevărat, în rest fiind pe pilot automat și muncind pentru a ne permite vacanțele. 

În viața de zi cu zi, majoritatea dintre noi nu ne simțim liberi, ci mai degrabă încătușați de sarcinile de la locul de muncă sau de alte lucruri pe care le avem de rezolvat și așteptăm cu nerăbdare următoarele zile libere, în care să fim stăpâni pe propriul timp și în care să ne bucurăm. 

În afară de acest nivel de libertate adusă de călătorii, ce vine din liniștirea minții, mai exista unul mai înalt, pe care este necesar să-l conștientizăm, și anume cel al deschiderii spre nou. Practic ceea ce se întâmplă este că ieșim din cutie, ni se deschid noi orizonturi, cunoaștem alte culturi, vizităm alte teritorii și simțim că lumea este mult dincolo de ceea ce știm si de limitele în care conștient sau nu alegem sa trăim zi de zi. 

Cunoașterea se traduce prin libertate, cu cât acumulezi mai mult, cu cât descoperi mai multe în exterior, cu atât te dezvolți pe interior și ți se deschide mintea către a te accepta pe tine și tot ceea ce este în jur. 

Călătoriile îți îmbogățesc sufletul și contribuie la crearea unei inteligențe emoționale ridicată.

Bineînțeles, toate acestea se întâmplă doar dacă esti suficient de treaz în propria viață pentru a observa toate aceste schimbări si transformări ale tale și dacă ești prezent în fiecare clipă în aici și acum.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...