Treceți la conținutul principal

Cu toții avem "acel ceva special"

Fie că îl putem denumi sau nu, fiecare dintre noi are în interior acea esență unică, acel ceva special care se reflectă în exterior în fiecare gest, zâmbet sau îmbrățișare. 

✨Sunt oameni care atunci când pășesc într-o încăpere o luminează pur și simplu.

✨Sunt oameni pe care tinzi să îi urmezi chiar dacă nu ai argumente logice.

✨Sunt oameni veniți cu misiuni speciale în această lume.

De fapt, acești oameni suntem noi toți. Deși pare greu de crezut și putem spune că pe unii soarta îi favorizează, fiecare dintre noi are un scop aici, mai presus de înțelegerea noastră pământească. Doar că, ne pierdem dorindu-ne prea mult să mergem pe cărări care nu sunt ale noastre.

❓Ce este în spatele fiecărei acțiuni pe care alegem să o întreprindem?

❓Ce rămâne în urma faptelor noastre?

❓Cum definim "acel ceva special" unic, doar al nostru, care ne însoțește constant de la mers, scris, vorbit și până la însuși modul în care ne îndeplinim sarcinile zilnice?

Eu îi spun energie unică sau manifestarea esenței interioare.

Este acel lucru pe care îl simțim și îl transmitem dincolo de cuvinte, dincolo de paginile unei cărți, dincolo de ecranul unui mijloc digital.

💫Este însăși energia creatoare proprie a persoanei care a ales să se exprime. Destul de dificil de explicat, dar atât de bine perceput la nivel de vibrație și de emoție.

Cel puțin, așa stau lucrurile pentru mine. 

Când citesc o carte simt energia scriitorului, simt starea din care a fost pusă pe hârtie și energie pe care a dorit să o transmită prin intermediul cuvintelor, raportată la filtrele mele personale, bineînțeles. 

Chiar dacă se folosesc aceleași rețete și aceleași ingrediente, fiecare își lasă esența în creația sa. De exemplu, când savurez ceva bun, gătit în casă, simt mereu un gust diferit în funcție de persoana care a pregătit preparatul respectiv. 

În artă este cel mai vizibil și sesizabil aceat aspect, pentru că o melodie, un tablou, un dans, un spectacol de teatru, sau orice altă formă de act artistic, mereu exprimă mai departe din energia creatoare și din esența unică a artistului respectiv.

Însă, în orice activitate zilnică a noastră se simte această energie de asemenea. Când spunem ceva în care nu credem, când nu ne concentrăm pe ceea ce ni se spune, când ceilalți ne înțeleg fără să vorbim, doar prin intermediul programului nonverbal, energia transmisă comunică în locul nostru. 

Așadar, ceea ce simțim și ceea ce transmitem este extrem de important și se propaga în exterior, oricât am încerca să ne ascundem. Deci, să fim autentici și să onorăm darul vieții, dând mai departe din energia specială din noi. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce este important sa ma cunosc?

Cum îmi poate spune cineva ca am nevoie sa ma cunosc? A dică eu nu ma cunosc? Normal ca ma cunosc, am atatia ani de viata, am anumite realizări, am experiente prin care am trecut.  Cam asta este ceea ce ne spune partea de ego din noi când auzim în jur sintagme legate de cunoașterea de sine. Ceea ce nu realizam însă, este ca acest lucru denota o identificare a noastra profunda și aproape totala cu ego-ul, uitând practic de adevărată noastră esenta, de scopul pentru care am fost creați, de împlinirea misiunii pentru care am venit în lume. Ne pierdem în gânduri, ne concentram pe ceea ce mintea ne spune ca e adevărat și transformam totul în emoții fals construite doar de mental, uitând sa ne raportam la ce simțim. Ce urmează? Emoțiile nasc acțiuni, mai mult sau mai puțin productive, iar în final toate conduc la rezultate, mai mult sau mai puțin favorabile sau placul nostru. Și apoi o luam de la capăt. Și ce este greșit în asta o sa va întrebați, nu asa face toată lumea, sau cel puț...

Alegeri sau soarta?

Fie ca ne acceptam sau nu, suntem rezultatul propriilor alegeri. Cu toate astea, în ciuda evoluției miraculoase a tehnologiei, majoritatea ne conformam încă sa ne ascundem în spatele unor sintagme învechite cum sunt "Asta e soarta mea" sau   "Asa mi-a fost sortit în viata". Astfel, scăpăm de orice responsabilitate și oferim puterea asupra propriei vieți unei forte exterioare, fără a avea vreo baza reala. Este adevărat ca toți avem unul sau mai multe scopuri și roluri de îndeplinit și ca nu ne-am născut întâmplător, însă de aici și pana la a da vina pe circumstanțe pentru ca am ajuns sa fim nefericiți este o cale lunga și plina de neadevaruri și fabulație. Am face orice sa scăpăm de asumare și sa ne găsim constant motive pentru a ne plânge. Din păcate, în traducere libera, doar ne autosabotam și ne conducem pe un drum sigur către neîmplinire și frustrări. Nu suntem perfecți, cu toții suntem o combinație de bun și rău, de frumos și urat și este cazul sa acceptam aspec...

Iertare sau acceptare?

Mult timp am crezut că iertarea este ceva măreț și că trebuie să fii un om cu suflet mare ca să ai această capacitate. Pe la 11 ani chiar am avut de făcut o compunere cu titlul "Puterea de a ierta". Atât de mult m-a fascinat subiectul în perioada aceea, încât am compus și o poezie cu același titlu. Îmi amintesc doar prima strofă: Puterea de-a ierta este un lucru sfant Ce-l are orice om pe acest pamant,  Puterea de-a ierta o are fiecare,  Iar cel ce-o foloseste are un suflet mare.  În strânsă legătură cu forma mea de credință în divinitate și cu modul în care iertarea păcatelor este pusă în lumină de catre religie, am fost convinsă, până acum câțiva ani, că e greu să ierți anumite aspecte. Mai mult chiar, mergeam pe o idee cum că sunt anumite lucruri atât de grave încât nu se pot ierta, decât de către Dumnezeu. Din fericire, am descoperit între timp termenul de acceptare și sunt mult mai împăcată cu această definiție pentru a putea depăși anumite etape în care m-am simțit ...